"Traumă" este folosit foarte des, mai ales online și în comunitățile de specialiști, iar potrivit Google Trends în ultimii 10 ani, acest cuvânt a avut un trend ascendent în rândul căutărilor pe google. Însă astăzi am ajuns în extremă - traumă este folosit excesiv, și nu întotdeauna bine.
Vorbim mult despre ce înseamnă trauma, cum ne afectează pe termen lung și cum putem să o depășim într-un mod sănătos, sunt multe articole pe tema aceasta.
Aș dori însă să aduc în discuție perspectiva unei vieți fără traume majore, sau care să te ducă într-o zonă nefuncțională.
Un coleg mi-a spus într-o zi că nu poți lucra cu trauma dacă nu ai experimentat-o personal. Nu am fost de acord cu această afirmație și cel mai la îndemână exemplu a fost din sport, și mai ales din sportul “rege”.
Urmând aceeași logică, ar însemna că nu poți fi antrenor de fotbal dacă nu ai jucat fotbal de performanță. Totuși, exemple precum Jose Mourinho, care nu a avut o carieră ca jucător (el fiind fost translator), sau Arrigo Sacchi, care nu a jucat niciodată fotbal profesionist (având anterior o carieră ca vânzător de pantofi), demonstrează contrariul prin succesul și contribuția lor în antrenoratul de fotbal.
Ce i-a determinat totuși să exceleze, în ciuda lipsei de experiență practică la nivel profesionist? În primul rând, pasiunea pentru sport, urmată de un volum mare de tehnici studiate și aplicate, gestionarea adecvată a eșecurilor și învățarea din acestea, încrederea în sine și în echipele lor, și nu în ultimul rând, calitățile lor de lideri și buni manageri.
În psihologie și psihoterapie, a fi un profesionist competent nu se rezumă la a fi trăit aceleași traume sau experiențe negative ca și clientul tău. Dacă ar fi așa, am ridica întrebări serioase cu privire la nivelul de dezvoltare personală al terapeutului, precum și la capacitatea acestuia de a evita implicarea în procese de transfer și contratransfer cu clientul. Din experiență, pot afirma cu certitudine că nu mulți ar putea gestiona o astfel de situație într-un mod benefic pentru client.
Referitor la lucrul cu trauma, am acumulat numeroase tehnici și cunoștințe despre acest subiect, fără a avea o copilărie cu traume majore. Dimpotrivă, experiențele mele din copilărie îmi oferă, ca adult și după ani de studii, exemple pozitive despre cum am gestionat situații mai puțin plăcute, despre stilul de parenting aplicat de părinții mei, care a inclus promovarea independenței la momentul oportun, și alte aspecte constructive. Astfel că, în lucrul cu trauma pot aduce pe lângă cunoștințe, echilibru, claritate, empatie, și ascultare activă.
În prezent, trauma și auto-dezvăluirea pe platformele online sunt deseori valorificate și „comercializate”, deoarece multe persoane se regăsesc în dramă, victimizarea și, mai ales, în validarea pe care le-o aduce această expunere. Aici însă linia este fină către “trauma dump” tot mai des utilizat (conștient sau nu) și despre care voi vorbi într-un articol viitor.
Aplicarea unei psihologii pozitive în contextul traumei și al dezvoltării personale poate aduce beneficii majore. În loc să ne concentrăm exclusiv pe suferință și dificultăți, psihologia pozitivă ne încurajează să identificăm resursele interne, să cultivăm reziliența și să valorificăm experiențele pozitive din viața noastră, fără însă a încerca să uităm trecutul, sau a-l ignora. Această abordare oferă un cadru mai sănătos și mai echilibrat pentru a înțelege și procesa traumele, pentru a dobândi un sistem nervos echilibrat, sprijinindu-ne în drumul spre creștere personală, bunăstare și realizarea unui sens profund al vieții.
Nu trebuie să faci ca altcineva, indiferent cât de faimos este sau profesionist, pentru că suntem diferiți, avem caracteristici diferite, resurse interioare și exterioare diferite. Drumul către sine este foarte diferit!
Comments