Adesea, ne aflăm oscilând între un stil de parenting permisiv și unul autoritar, iar găsirea unui echilibru devine o provocare.
V-ați întrebat vreodată de ce se întâmplă asta? Mulți dintre noi am fost crescuți într-un stil autoritar, cu părinți care ne spuneau „eu știu cel mai bine”. Am resimțit frustrarea acestui mod de a fi crescuți și ne-am promis că vom evita să procedăm la fel cu propriii copii. Totuși, în încercarea de a evita acest model, am ajuns, adesea fără să ne dăm seama, la cealaltă extremă. Ne dorim ca ai noștri copii să nu trăiască aceleași lipsuri sau frustrări pe care le-am experimentat noi, oferindu-le totul pentru a le „compensa” neajunsurile trecutului nostru.
Părintele permisiv este caracterizat de o abordare relaxată și deschisă a regulilor și disciplinării. Părinții sunt calzi și prietenoși, dar nu impun limite clare sau așteptări consistente (Maccoby & Martin, 1983).
Strategiile de disciplinare includ următoarele aspecte:
Au prioritate să fie prietenul copilului decât să le fie părinte
Stabilesc puține reguli, inconsecvență în impunere
Au puține așteptări
Exigența scăzută
Permit copiilor să ia propriile decizii/să își supravegheze singuri activitățile, de obicei fără să-i controleze
Rareori pedepsește copilul
Comunicarea în stilul de parenting permisiv presupune:
Comunicare prietenoasă: Părinții permisivi adoptă o abordare prietenoasă în relația cu copiii lor. Comunicarea este deschisă și bazată pe relații de prietenie.
Lipsa limitelor clare: Un aspect definitoriu al stilului permisiv este lipsa limitelor sau impunerea unor limite foarte flexibile. Copiii pot avea o mare libertate în luarea deciziilor și acțiunilor lor.
Evitarea conflictelor: Părinții permisivi pot evita confruntările sau conflictele, preferând să mențină o atmosferă armonioasă în casă. Aceasta poate duce la evitarea impunerii regulilor stricte.
Reacții puțin critice: În general, părinții permisivi nu sunt excesiv de critici sau autoritari. Ei pot fi mai toleranți față de comportamentele non-conformiste ale copiilor lor.
Limitată responsabilitate: Copiii pot avea o responsabilitate redusă în ceea ce privește sarcinile gospodărești sau îndeplinirea sarcinilor școlare, deoarece părinții permisivi nu pun prea mult accent pe aceste aspecte.
Efectele stilului permisiv asupra copilului sunt următoarele
1. Din punct de vedere al funcționalității emoționale: stimă de sine ridicată, egocentric, egoist, foarte puțin predispus depresiei.
2. Din punct de vedere comportamental: la vârsta preșcolară tinde să fie imatur, la vârsta școlară prezintă probabilitatea de a manifesta probleme comportamentale, capacități slabe de autocontrol, rezultate școlare scăzute, puține comportamente de explorare.
Consecințele stilului permisiv în plan sportiv
Ø Nu este dispus la efort susținut
Ø Complex de superioritate în fața adversarului
Ø Superficialitate în abordarea obiectivelor
Ø Tinde să rămână în zona de confort
Comments