Participarea părinților în educația și formarea sportivilor adolescenți, și nu numai, inclusiv în asigurarea îndrumării, satisfacerii nevoilor nutriționale și furnizarea diverselor facilități de sprijin, a devenit un subiect de interes în numeroase studii. Stilurile și tehnicile parentale au fost asociate în mod constant cu o varietate de rezultate psihologice și academice ale copiilor, inclusiv cu manifestări comportamentale, cum ar fi agresivitatea, și performanțe școlare . Familia, ca structură socială fundamentală, joacă un rol central în viața membrilor săi, având un impact semnificativ asupra dezvoltării lor.
Stilurile parentale sunt definite ca seturi de comportamente și strategii utilizate de părinți în educația și creșterea copiilor. Acestea sunt influențate de factori culturali, educaționali, temperamentul copilului și experiențele proprii ale părinților.
Există 4 stiluri parentale principale pe care le voi trata pe rând.
Stilul autoritar - se caracterizează prin control strict și așteptări ridicate fără explicații adecvate. Disciplinarea se face prin reguli stricte, cu accent pe supunere necondiționată, adesea folosindu-se pedeapsa fără negocieri.
Strategiile de disciplinare includ următoarele aspecte:
Pune accentul pe control și supunere necondiționată
Dominat de așteptări mari și dorințe de perfecțiune
Impune reguli stricte fără a fi explicate
Eroare/greșeală => pedeapsă
Lipsa negocierii
Stilul de comunicare al părintelui autoritar include:
Comunicare unidirecțională: Părintele care adoptă acest stil dictează informația fără a permite un schimb liber de idei sau opinii. Este o abordare în care comunicarea merge doar într-o singură direcție, de obicei de sus în jos.
Criticism exagerat: În loc să ofere feedback constructiv, părintele care comunică în acest mod folosește critici exagerate și poate sublinia greșelile fără a oferi soluții sau sugestii constructive.
Nerespectarea opiniilor sau feedback-ului copiilor: Este posibil să ignore sau să respingă opiniile, sugestiile sau feedback-ul copiilor, neacordându-le importanța cuvenită. Acest comportament poate submina încrederea și motivația acestora.
Amenințări: Folosirea amenințărilor poate fi o tactică comună în rândul stilului autoritar. Aceste amenințări pot fi adresate cu scopul de a controla sau manipula comportamentul celorlalți.
Un astfel de stil de comunicare poate avea consecințe negative asupra relațiilor interpersonale și poate afecta dezvoltarea emoțională și socială a copiilor.
Afecțiunea părintelui autoritar se manifestă prin detașare emoțională în fața reușitelor copiilor și rareori își manifestă afecțiunea sau laudă copilul.
Efectele stilului autoritar asupra copilului pot fi:
1. Din punct de vedere al funcționalității emoționale: temeri/frici, neîncredere/nesiguranță, stimă de sine scăzuta, furie, inhibiție emoțională, rușine, culpabilitate excesivă.
2. Din punct de vedere comportamental: agresivitate, tulburări psihosomatice (dureri de cap, burtă, etc), risc al consumului de substanțe psihoactive, delicvență – comportamente de risc, probabilitatea să mintă pentru a evita pedeapsa, tulburări alimentare.
3. Din punct de vedere al funcționalității cognitive: prezintă dificultăți de concentrare, dificultăți în a gândi independent, dificultăți în a lua decizii.
Consecințele stilului autoritar în plan sportiv:
Sportivul are teama de a face greșeli
Nu îsi asumă riscuri/responsabilități
Prezintă dificultăți în controlul impulsurilor
Focus pe rezultat
Complex de inferioritate în fața adversarului
Abandonul carieri sportive înainte de a ajunge la seniorat
Se lasă distras cu ușurință de factori externi
Comments