De ce? Este poate întrebarea cea mai des auzită de către un părinte. Unii o aude de zeci de ori pe zi, până când…ajung să fie plictisiți/obosiți de ea. Am auzit chiar și varianta: am epuizat toate răspunsurile.
Curiozitatea la copii poate fi inhibată atunci când părinții, profesorii, persoanele apropiate mediului lor de creștere nu petrec atâta timp cu ei, cât au ei nevoie, și nu le răspund la întrebări atunci când întreabă. Copiii ar trebui încurajați să pună întrebări, să-și dea seama cum funcționează lucrurile, să investigheze și să citească.
Acest lucru se reflectă și în cabinet, când la prima ședință de cunoaștere, părintele acaparează tot, nelăsând copilul să își exprime curiozitatea la cum vor decurge lucrurile în cabinet (indiferent de vârsta copilului).
Când copiii sunt descurajați sau cred că întrebările lor sunt prostii sau lipsite de importanță, ei tind să devină mai introvertiți și curiozitatea lor devine din ce în ce mai mică, deoarece au tendința de a o îngropa ca fiind neimportantă.
Curiozitatea la copii mai poate fi înăbușită și de alți factori, printre care:
Supraprotecție: atunci când părinții sau îngrijitorii sunt excesiv de protectori, este posibil ca copiii să nu se simtă în siguranță să-și exploreze mediul sau să-și asume riscuri, ceea ce le poate diminua curiozitatea naturală.
Feedback negativ: Răspunsurile critice la întrebările sau explorările copilului îl pot descuraja să mai pună întrebări sau să-și exprime interesele.
Lipsa de oportunitati: Daca copiilor nu li se ofera diverse experiente, resurse sau medii care sa le stimuleze interesele, curiozitatea lor se poate diminua.
Sisteme educaționale rigide: abordările educaționale tradiționale care acordă prioritate învățării prin memorare față de învățarea bazată pe investigare pot suprima curiozitatea. Lipsa de încurajare a gândirii creative și a explorării poate duce la dezangajare.
Timp pe ecran: timpul petrecut în exces pe ecrane, în special consumul pasiv de conținut, poate limita oportunitățile de explorare activă și implicare cu lumea.
Frica de greșeli: Dacă copiii sunt învățați să se teamă de eșec sau de a face greșeli, ei pot deveni ezitați să exploreze idei noi sau să pună întrebări, ceea ce le poate inhiba curiozitatea.
Presiuni sociale: influența colegilor și așteptările societății pot determina copiii să se conformeze anumitor comportamente sau interese, suprimându-le curiozitatea individuală.
Ce poți face?
Este în regulă dacă tu, adult, nu ști răspunsul la unele întrebări. Este cea mai bună oportunitatea de a le prezenta copiilor și un alt mod de a utiliza tehnologia, sporindu-le astfel încrederea.
La copiii mici (< 8-9 ani), poveștile sunt baza copilăriei! Prin urmare, citește-le, dar oprește-te înainte de final. Încurajează-l să își imagineze cum ar putea continua. După câteva zile, roagă-l să îți povestească varianta sa. Ulterior, revelează-i deznodământul real. Acest exercițiu îi va stimula curiozitatea și creativitatea, oferindu-i totodată răspunsuri la întrebările sale.
La copii mari (> 9 ani) arată interes față de pasiunile lui. Implică-te activ în activitățile și hobby-urile copilului tău. Acest lucru îl va motiva să exploreze mai mult și să descopere lucruri noi, simțindu-se sprijinit și încurajat.
Fă schimbări ocazionale în rutină – Deși rutina are un rol important în educația celor mici, uneori este bine să faci mici modificări. Surprinde-ți copilul cu activități neplanificate sau ieșiri spontane. Această variație îi va trezi curiozitatea și îl va învăța să se adapteze la neașteptat.
Curiozitatea este o caracteristică universală a copilăriei!
Comentários